Într-o zi de vară, liniștea dintr-un cartier din Rapsberry Falls a fost făcută țăndări de huruitul elicopterelor și de frânele și sirenele mașinilor negre de la FBI. Câinii oamenilor din casele cu garduri albe, dichisite, au început să latre supărați de deranj. De după perdeluțele de la geamuri au început să apară chipuri îngrijorat-curioase. Cei care stăteau mai aproape de casa familiei Mallory au înțeles primii de unde vine hărmălaia.

Sigur, nimeni n-a înțeles din prima despre ce naiba ar putea fi vorba. Era doar uluire cu o densitate și de o duritate de-o puteai tăia numai cu drujba. E și normal să rămâi extrem de perplex când strada ta arată ca-n filmele de acțiune când vine punctul culminant. Doar că de data asta e clar că nu-i nicio chestie din filme, ci e o realitate dubioasă, asurzitoare și sub nasul tău.

Și mai normal e să te ia cu leșin când vezi agenții FBI cu armele țintite spre fața lui Jeremiah, care e întins pe jos pe gazon și care e băiatul vecinului Kevin, americanul patriot care nu lipsește niciodată de la slujbele de duminică. Kevin e însurat cu o taiwaneză și împreună au o casă îngrijită, cu simboluri chinezești și americane armonios combinate.

Agenții FBI au cotrobăit ceva vreme prin casa lui Kevin, despre care vecinii habar n-aveau două lucruri esențiale:

a) a fost agent CIA;

și b) spionează pentru China.

Nimeni nu se mai îndoia de asta un an mai târziu, când era și condamnat pentru spionaj.

Cum ziceam, povestea asta cu dinamică de dramă TV cu spioni se petrece într-un loc atât de liniștit că devine plicticos: undeva în nordul Virginiei, într-o suburbie americană tipică. Acolo și-a dus Kevin viața dublă: făcea jogging, saluta prietenos, duminica era nelipsit de la biserică. Când era invitat la grătar în curte la vreun vecin, era bucuros de conversații. Cum prindea prilejul, cum le spunea tuturor ce norocoși sunt că sunt americani și că trăiesc o viața așa de faină.

Well, între timp, își dădea mesaje dubioase și codate cu chinezii. Desigur, nu ideea de conversație i-a adus sentințele – două de închisoare pe viață -, ci afacerea cu secrete americane pe care o presupunea relația asta online și de la mare distanță.

American boy, american dream, după care se rupe filmul

Kevin Mallory, unul dintre cei nouă copii pe care i-au făcut părinții lui, a absolvit Universitatea din Utah cu o specializare în științe politice și și-a petrecut vreo trei ani în armată înainte să devină agent CIA. A trăit în Iraq, China și Taiwan, unde a cunoscut-o pe Mariah Nan Hua cu care s-a mutat înapoi în America, s-au căsătorit, au făcut trei copii și și-au luat doi câini: un husky și o rudă de husky.

Kevin și soția lui vorbeau chineză acasă, un loc decorat în culori puternice. Nimic nu părea să tulbure această întruchipare a visului american până la criza imobiliarul din 2008. Atunci, norocul lui Mallory s-a sucit. Bine, nu numai al lui, dar despre el e vorba acum. Banii au dispărut, liniștea a dispărut, bun venit, zbateri financiare și depresie!

Pentru serviciile secrete chineze, a fost momentul în care Mallory a devenit o partidă irezistibilă. Bărbatul zâmbitor și manierat care nu bea nici cafea, darămite alcool, care a fost agent CIA, care avea acces la tot felul de secrete și care a ajuns într-un moment de disperare era numai bun de agățat.

Era consultant independent, dar abia se descurca să facă banii pentru supraviețuierea familiei. Se simțea trist și cumva neapreciat. Când i s-a propus o slujbă ușor suspectă în Shanghai, Kavin Mallory avea deja datorii de 30 de mii de dolari. Deci, era suficient de disperat ca să fie lesne sedus cu o leafă bună și constantă, plus mângâieri ale orgoliului. (Chinezii care se ocupă cu recrutat spioni cică s-ar pricepe foarte bine să se joace spectaculos cu vanitatea omului.)

O vreme, Kevin le-a tot spus chinezilor tot felul de lucruri pe care le știa sau le afla. Apoi, și-a trimis CV-ul pentru un joc la Casa Albă – o chestie care chinezilor li s-a părut formidabilă și pentru care l-au aplaudat și încurajat.

Problema e că Mallory simțea (ori chiar știa precis) că e periculos și cam ilegal ce face și s-a gândit să rezolve, cumva, problema. Să devină, de exemplu, agent dublu. A luat legătura cu un agent CIA… Se gândea să le spună despre jobul cu chinezii. De fapt, ideea era că el n-ar fi spionat pentru China, ci ar fi adunat informații despre ce îi interesează pe chinezi și acum a venit vremea să le spună și americanilor.

Sigur că lucrurile au luat-o razna, iar elicopterele au început să huruie deasupra casei sale din suburbii. Le vânduse deja secrete chinezilor, iar FBI n-a văzut în asta o chestie tocmai patriotică. Lucru care îl tulbură și acum pe Mallory, fiindcă el chiar iubește America și probabil că nu înțelege de ce i s-a pus capsa lui FBI.

Oricum, ce e clar din povestea asta e că agenții secreți nu-s chiar așa șmecheri ca Bond, să bea toată ziua Vodca-Martini “shaken not stirred” sau să frigă un Aston Martin prin deșert. Uneori, un spion e spion doar pentru că n-are cu ce plăti ratele la bancă. Auch!