”… Aș scrie și ceva despre mediu; sau despre natură”, a zis Liv. ”Hm, mi-ar plăcea să citesc despre chestii surprinzătoare, cum a fost faza aia din Atipycal cu gaura gigantică de sub Antarctica.”

Și așa a început articolul.

Mă gândesc că unii dintre voi v-ați uitat la serial, dar presupun că nu ați dat toți fuga pe net să vedeți ce e cu groapa, așa că hai s-o lămurim acum.

Misterioasa groapă din Antarctica

Pe la începutul anilor ’70, când am început să înregistrăm fotografii de la sateliții din jurul Pământului, oamenii de știință au observat o groapă misterioasă în stratul de gheață al Antarcticii.

Dispărea vara, reapărea iarna… Zeci de ani, fenomenul a rămas neelucidat. Și vorbim de un ditamai craterul de vreo 70 de mii de km pătrați. De curând, oamenii de știință și-au dat seama că e vorba despre niște cicatrici lăsate de furtuni ciclonice. Le-au dat și un nume, polynya, care nu are încă un corespondent în română. Deși par dramatice în poze, găurile din Antarctica nu sunt neapărat rele, ba din contră. Sunt ca o ușă între ocean și cer, care oferă o cale de trecere pentru vietățile polare și un habitat prielnic pentru fitoplancton, care stă la baza lanțului trofic polar. Pe de altă parte, dată fiind dimensiunea lor impresionantă, giganticele gropi au o puternică influență asupra atmosferei și a schimbării climatice. Că va fi bună sau rea, rămâne de văzut.

Copacii și oxigenul degajat

De la Antarctica m-a luat valul și am aflat cu mirare că sunt de 12 ori mai mulți copaci pe Pământ decât stele în Calea Lactee. Așadar, cu toate defrișările și poluarea de care suntem capabili – și nu ne abținem deloc – Mama-Natură încă ne suportă ca o mamă ce e.

Fiindcă a venit vorba despre copaci, e timpul să zdruncinăm un mit – acela cu copacii care ne dau oxigenul. Ne dau și ei, evident, dar 50 până la 85 % din oxigenul din atmosfera noastră este produs de… fitoplancton. Da, da, acele ființe microscopice care trăiesc la suprafața apelor și cu care se hrănesc diverși pești și animale marine, inclusiv balenele. Pe lângă faptul că asigură hrana unor minunate creaturi acvatice, fitoplanctonul convertește lumina soarelui în energie și degajă oxigen în decursul acestui proces. Iar ăsta e un dar neprețuit pentru întreaga planetă. 

Animale cu comportamente surprinzătoare

Poate n-o să credeți, dar aportul liliecilor în lume poate fi neprețuit. Sincer, câți dintre noi văd scopul existenței liliecilor? L-au inspirat pe Batman, ok, se orientează cu ajutorul ultrasunetelor, dar la ce ne folosesc ei nouă, oamenilor? Ei bine, acești ciudați șoareci zburători devorează o mulțime de insecte extrem de dăunătoare culturilor noastre. Ca să vorbim în cifre, îi scutesc doar pe fermierii din SUA să cheltuiască aproape 4 miliarde de dolari pe an pe pesticide. Și iată cum devin liliecii sunt un factor de bază în agricultură…

Dacă ne-am mirat suficient de lilieci, putem continua să vorbim despre comportamente suprinzătoare fiindcă am tolba plină.

S-a făcut un experiment pe corbi. Niște cercetători și-au acoperit fețele cu măști de cauciuc, după care au capturat și au imobilizat câțiva corbi. Scopul experimentului a fost să verifice capacitatea de recunoaștere facială a acestor păsări. Rezultatul e pe cât de incredibil, pe atât de adevărat. După șapte ani de la experimentul inițial, corbii-cobai sunt furioși în continuare pe persoanele care poartă acele măști de cauciuc. Ba chiar inițiază un grup de intervenție, format din corbi care nu au fost parte în experiment, și atacă în formație. Și asta în condițiile în care văd măștile de cauciuc de două ori pe an, câteva ore. Asta da memorie, consecvență și spirit vindicativ.

Iată cum crezul celor trei muschetari e adoptat cu succes de corbi, în vreme ce principiul democratic al votului majorității păstrează ordinea în cirezile de bivoli americani, căprioare roșii sau în cetele de maimuțe. În cazul bivolilor, ei votează direcția în care se va deplasa turma. Bine, e un alt fel de democrație, în sensul că doar femelele adulte votează ridicându-se și privind în direcția pe care o aleg. Încotro se îndreaptă mai mulți ochi, într-acolo pornește toată lumea. Simplu. Și dacă se întâmplă egalitate de voturi, turma se desparte temporar.

Am păstrat pentru final la crème de la crème. Libelulele femele din specia moorland hawker au dezvoltat o tehnică incredibilă care le ajută să scape de masculii agresivi: încremenesc în aer, pică la pământ și rămân acolo nemișcate, prefăcându-se moarte.

Strategia funcționează în 60% dintre cazuri. Libelulele și alte patru specii de insecte (de pildă, păianjenii și călugărițele) apelează la această simulare ca să evite să fie rănite sau chiar ucise în timpul acuplării forțate.

Asta am aflat în ziua în care m-am apucat să scriu despre natură. Ce vreau să zic e că reading is cool și că oricât de puțin timp ai investi în citit, vei afla chestii incredibile. Le poți da mai departe, îți pot schimba perspectiva, te pot îndemna să acționezi diferit. Fiecare mică schimbare pe care o faci se poate rostogoli într-un bulgăre de zăpadă care poate spulbera bariere. Bariere de gândire și bariere de simțire.

 

Powered by Electric Green