S-a născut în 1849, pe vremea când fetele nu erau trimise la școală prea mult, ca să nu le doară capul. Savanții căzuseră de acord că femeile au un creier așa, mai light. Drept urmare, nu pot absorbi și procesa prea multă informație de la o vreme încolo. Mai exact, de pe la vârsta la care trebuie să facă și să crească frumos copii. Gânditul excesiv, spuneau savanții, le-ar fi atacat abilitățile de mame, deci ar fi dăunat pruncilor.

Dar pesemne că Bertha nu citise recomandările și concluziile savanților. Ei i-au plăcut de mică tot felul de chestiuni tehnice. Iar când tatăl său i-a explicat cum funcționează locomotiva, i s-a luminat privirea. De altfel, povestea primului om din lume care a condus o mașină – iar acest om e Bertha – e în copleșitoare măsură despre relația cu tatăl său. Și dezamăgirea lui că e tată de fată atunci când ea s-a născut. De-aici – zice legenda – și dorința Berthei de a arăta lumii că și fetele sunt mișto. Că și fetele pot face lucruri extraordinare.

Long story short: când a ajuns la vârsta măritișului, Bertha era o femeie atrăgătoare, deșteaptă și școlită peste media vremurilor. Pe deasupra, provenea și dintr-o familie bogată. Avea o lungă listă de pețitori, dar ei i-au căzut ochii pe un tânăr cu o minte sclipitoare. A descoperit asta când el i-a povestit că lucrează la o căruță fără cai. Bertha s-a îndrăgostit iremediabil de el. Nu conta că părea neîngrijit și ciudat în maniere, Carl Benz era alesul! Alături de el voia să (și avea să) își petreacă restul vieții.

N-a contat că tatăl ei, care se muncise teribil să facă avere, a considerat partida complet nepotrivită. A avertizat-o în repetate rânduri că, în caz că se mărită cu bărbatul acela deștept, dar deștept, dar introvertit și complet lipsit de sex-appeal social, n-o să aibă confort financiar, deci acces la lumea bună și la viață bună.
Dar Bertha luase decizia. Mai mult decât atât, și-a investit toată moștenirea în compania fondată de Benz încă de dinaintea de nuntă.
Primii ani au devenit rapid întocmai cum o avertizase tatăl ei: de coșmar: Carl era un fel de geniu, dar simțul afacerii nu nicicum punctul său forte. Familia creștea, nu și afacerea. Dar Bertha n-a încetat să creadă, nici chiar când pe Carl îl copleșea disperarea. A patentat invenția “trăsură fără cai”, dar – surpriză! – nimeni nu era interesat să o cumpere. Omenirea strâmba din nas nepăsătoare, ceea ce pentru Bertha era de neconceput. Pur și simplu, nu putea accepta un asemenea refuz. Oamenii trebuie făcuți să înțeleagă viziunea revoluționară soțului ei.
Mamă a cinci copii, supraviețuitoare după ani lungi de agonie financiară și ridiculizare socială, Bertha activează planul B: ea însăși avea să facă prima calătorie cu automobilul. Un drum lung, de la Manheim la Pforzheim, să arate ce poate face mașina. Nimic n-a putut-o opri: pana de benzină, hârtoapele de pe drumurile pe care mergeau doar trăsuri și căruțe, valve înfundate și cabluri rupte – la fiecare a găsit soluție. A folosit o jartieră, un cuier, a golit farmaciile din drum de ligrolină. Iar strategia și hotărârea ei de neclintit au funcționat.
În călătoria ei care avea să facă lumea să meargă “pe roate”, Bertha a stârnit două feluri de reacții mari și late: uluire până la cer (mulți își făceau cruci de pază (tip “piei, drace”) când vedeau arătarea cu roți care fumegă, iar alții deveneau brusc curios-interesați. Pentru că atunci s-a făcut și primul test-drive, desigur 🙂
Sigur, au mai trecut niște ani până când lucrurile s-au așezat, dar așa a început totul. O dată în viață se naște o femeie atât de hotărâtă să arate lumii viziunea bărbatului ei genial. Să arate și să convingă. O dată în viață sau în istorie, voi decideți.