O zi din primăvara lui 2012. Era în toi nebunia cu eventuala ieșire a Greciei din zona Euro. Și tot în toi, de fapt, marea dezbatere despre criza de viziune și identitate din Uniunea Europeană. Mr. Peter Wilding, fondator și director al British Influence, un think thank pro-european, scria pe blog despre  toată nebunia. Și, în concluzia analizei sale, inventa un cuvânt.

“Cu excepția cazului în care o viziune clară s-ar impune – aceea că Marea Britanie trebuie să își asume rolul de lider al UE cel puțin până la finalizarea pieței unice, atunci discuția despre ieșirea Greciei din zona euro ar putea fi urmată de un alt cuvânt trist: Brexit.”

Așa s-a născut un cuvânt ce avea să cuprindă, în cele câteva litere ale lui,  una dintre cele mai mari și mai nebunești mize electorale moderne. Și care este și azi, atâta amar de vreme mai târziu, simbolul unei povești politico-socialo-emoționale foarte descreierată și  mai ales complet scăpată de sub control.

Dar nu despre Brexit în sine vorbim acum, ci despre cuvântul de care tatăl său s-ar dezice oricând cu bucurie. Normal! Despre acest cuvânt, tatăl crede că ar putea fi un epitaf pentru o națiune.

Și cu cât îi displace lui mai mult vorba inventată, cu atât ea are mai multă viață și forță.

Dar, să revenim la vremurile în care cuvântul mergea bezmetic de-a bușilea pe Internet și pe pereți, în vreme ce părintele său își vedea de alte treburi. Pentru că, povestește el, așa s-ar fi întâmplat: l-a zămislit și l-a uitat. Sigur, probabil că îi suna cumva familiar în timpul campaniei de la referendum – la care, de altfel, Mr. Wilding era în tabăra pro-remain. Dar responsabilitatea paternității l-a lovit ca o măciucă abia după referendum, când l-au sunat de la Oxford English Dictionary:

“Congratulations, Brexit is your word, is the word of the year 2016, you must be thrilled.”

A… Nope, nu era deloc încântat. Dimpotrivă!

“Imaginați-vă cum m-am simțit. Eram în tabăra celor care voiau ca Marea Britanie să rămână în UE, duceam o luptă pentru REMAIN și le-am oferit adversarilor un cuvânt trigger, atât de clar și de folositor în campania lor.”

Le-a oferit o armă extrem de eficientă care a eliberat toți demonii.

Culmea e că, în copilăria fragedă, Brexit a avut concurență în cuvântul Brixit, folosit într-un articol din The Economist. A fost preluat și de alte publicații, dar Brexit s-a lipit mult mai bine de poveste. De fapt, a devenit povestea în sine.