Ne-am tot gândit cum să începem articolul ăsta. Ne-au venit în cap sărbătorile (dogh!), am simțit zilele lungi și obositoare care cer seri cu vin și week-enduri prelungite, ne-am adus aminte de vară și de mare, de ultima ieșire cu prietenii, am visat la noaptea de Revelion. În principiu, am cam trecut prin toate stările posibile, până ni s-au încins creierele și am simțit cum ne deshidratăm, așa că ne-am umplut paharele cu apă și am zis să-i dăm drumul așa, pur și simplu, să vedem ce-o ieși…

V-am întreba ce au în comun toate cele de mai sus, dar ne e teamnă că ați observat deja, așa că suntem nevoiți să recunoaștem – băuturile. Nu vrem să încurajăm consumul, dar, știți și voi, consumat în cantități moderate, chiar și alcoolul poate avea efecte benefice asupra sănătății și a comportamentului uman. Vinul roșu previne bolile cardiovasculare, cel alb este mai sărac în calorii și protejează creierul împotriva Alzheimerului, berea e benefică pentru rinichi și oase, iar tăria înlătură durerile cauzate de artrita reumatoidă, reduce stresul și stimulează creativitatea. Vă mai povestim sau vă invităm direct la un pahar de vorbă?

Ca să ajungem unde ne-am propus, o luăm cu începutul. Se spune că paharele au apărut acum mai bine de 3600 de ani în Mesopotamia, iar unii spun că ar fi fost inițial fabricate în Egipt, chiar dacă sticla suflată datează din secolul I î.Hr. și provine din Siria. La început erau privite ca niște obiecte foarte valoroase și nu erau accesibile tuturor. În vremea Imperiului Roman, doar cei foarte bogați foloseau pahare din sticlă, în timp ce plebea se descurca mai puțin elegant, cu cele din metal.

Odată cu apariția Cristalelor de Murano și de Boemia, designul paharelor s-a modificat, au început să capete alte forme, cu unghiuri ascuțite și chiar decorațiuni. Acum găsim pahare pentru orice tip de băutură. Atât de multe, încât nici nu știi ce să alegi dacă n-ai făcut cel puțin un curs de specializare. Așa că ne-am gândit să ne facem utili acum, în pragul sărbătorilor, și să punem cap la cap un scurt ghid care să ne fie la îndemână când decorăm masa pentru musafiri.

Vinul roșu se servește la temperatura camerei, în pahare cu cupă generoasă și picior, dar și ele sunt de mai multe tipuri: cele burgundy au o cupă încăpătoare, care facilitează eliberarea aromelor intense, pe când cele bordeaux au piciorul mai înalt, dar cupa ceva mai mică și sunt recomandate datorită faptului că intensifică experiența degustării și pentru că aromele vinului pătrund până în partea din spate a cavității bucale. (Da, știm, am vorbit ca niște specialiști care nu suntem :), dar vă dăm cuvântul de onoare că am aflat totul de la specialiști!)

Vinul alb sau rose se servește în pahare de tip lalea, cunoscute și sub denumirea de pahare Madeira. Sunt mai mici decât cele pentru vinul roșu și au cupa mai îngustă, deoarece astfel se păstrează mai mult timp buchetul de arome florale și citrice ale vinului, iar deschiderea redusă a cupei menține vinul rece pentru mai mult timp. (Pe-astea le-am testat personal. De mai multe ori.)


Vinurile spumante și șampania vor fi băute din pahare înalte și strâmte, numite flute, pentru că țin băuturile spumante aromate, reci și acidulate pentru mai mult timp, însă, uneori, pentru șampanie sunt folosite cupele largi, specifice. (Da, asta a fost simplă. Toată lumea o exersează cu sfințenie în noaptea de Revelion.)

Pentru servirea cocktailurilor se întrebuințează cam toate felurile de pahare, de la cele simple, robuste și fără picior, cunoscute și sub denumirea de Old Fashioned la fel ca și cel care le-a inspirat, pentru că legenda spune că ar fi fost create special pentru Ernest Hemingway, mare amator de cocktailuri. Mai sunt paharele Coupette sau Margarita folosite pentru cocktailurile cu arome fructate, paharele pentru Martini, preferatele personajului James Bond, paharele Highball, înalte și înguste, pentru cocktailuri nonalcoolice și smoothie-uri și până la paharele Hurricane, a căror denumire provine de la o băutură celebră preparată într-un bar din New York, sunt foarte potrivite pentru băuturile cu arome tropicale ca Bahama Mama, Pina Colada sau Passion Fruit Mojito. (Nu vă faceți griji dacă vi se par prea multe, aveți timp să le învățați până la vară. Sau, dacă sunteți norocoși, să le testați de sărbători pe vreo plajă exotică.)

Coniacul este o băutură spirtoasă care va fi servită în pahare ușor încălzite ca să permită eliberarea aromelor. Paharele Sniffer, bombate și cu deschidere mică, pot fi cuprinse cu palmele, astfel încât băutura să fie păstrată la o temperatură optimă. (Nu știm exact care e, dar paharele simt.)

Pentru whisky, pe lângă bine cunoscute pahare solide, se folosesc paharele Glencairn, apărute în 2001. Au o capacitate de 175 ml, dar producătorii nu recomandă să le umpli până la refuz. (Nici noi, dacă are vreo importanță.)

Blondă, brună, pasteurizată sau nu, berea e binevenită dacă e servită în recipientele potrivite: halbele, mici sau mari, fac berea să alunece cu spor și întrețin distracția, iar paharele Pilsner, American Pint și Imperial Pint păstrează spuma, aroma și aciditatea berii pentru mai mult timp. (Juri că încă se mai simte, dacă te gândești la ultima noapte-n Vama Veche.)

Shot-urile se beau dintr-o singură înghițitură din pahare cu pereți groși, a căror capacitate nu depășește 30-50 ml. Dacă te încumeți la o doză dublă de tărie, află că există și pahare duble pentru shot-uri. (Ca să fim sinceri, când am mai aruncat un ochi peste articolul ăsta înainte de publicare, aici am găsit cele mai multe typos. Bine că ne-apropiem de final!)

Totuși, înainte să ciocniți, e bine să știți că acest obicei provine din Evul Mediu, când, la chermezele aristocraților, se practica otrăvirea dușmanilor prin punerea otrăvii direct în băutura celui vizat. Cum toată lumea devenise suspicioasă la adresa comesenilor, s-au căutat soluții. Astfel, ciocnirea puternică a paharelor făcea ca stropii de băutură să sară dintr-un pahar în altul, ceea ce reprezenta garanția faptului că ori e totul în regulă, ori l-ai rezolvat și pe celălalt.
Cheers!

 

Powered by Online Bar