Sâmbătă, 3 iunie 2017, ora 5:30 dimineața. Alex Honnold iese din dubița în care locuiește de 12 ani și se îndreaptă către peretele din granit El Capitan, din Yosemite Park, cel mai impresionant perete din lume. Rămâne într-un tricou roșu după ce își dă geaca jos și își schimbă adidașii cu pantofii de cățărat. Calm, își bagă mâinile în sacul cu cretă de la spate și începe să se cațere. Fără corzi, fără ham, fără plasă de siguranță.

La baza muntelui și pe traseu sunt prietenii pe care îi știe de o viață, dar care încearcă să nu-i stea în cale. Cu camere de filmat în mâini, cu căști în urechi sau cu stații la îndemână, rolul lor este să surprindă în imagini prima încercare a unui om de a escalada El Capitan, uriașul de 975 de metri, fără asigurare. Abia respirând, toți speră să fie și prima reușită.

Alex a început să se cațere de la cinci ani și s-a antrenat toată viața lui de adolescent și în primul an ca student în bouldering, pentru cățărarea pe stânci la înălțimi mici, fără corzi. A renunțat la facultate după primul an și s-a mutat într-o dubiță veche a mamei sale ca să stea cât mai mult timp lângă rocile pe care exersa. După ce mașina a cedat, Alex s-a deplasat pentru încă un an cu bicicleta și a dormit în cort. Din același motiv, să petreacă mai mult timp lângă pereți de piatră, în loc să facă naveta. În 2007 și-a cumpărat o dubiță spațioasă pe care a transformat-o în casă și tot atunci a început să devină cunoscut la nivel internațional pentru ascensiunile free solo.

Timp de 10 ani, Alex s-a cățărat pe El Capitan cu corzi, ca să cunoască stânca în detaliu. O parte dintre ascensiuni le-a făcut cu prietenul său Jimmy Chin, cel care avea să filmeze urcarea, ca să ajungă să se simtă confortabil unul cu altul. Iar în ultimele luni, Alex a notat minuțios fiecare mișcare, pe care trebuia să o facă exact la fel, de fiecare dată, fără să lase loc de improvizație. Perfecțiunea asta însemna să-i iasă absolut impecabil fiecare priză. Inclusiv cele pentru care are loc, într-o crăpătură, numai pentru un vârf de deget și când punctul de sprijin care îl ajută să se echilibreze e doar stânca plată, fără nicio denivelare.

Când Bambi, numele de alint al lui Alex în grupul de prieteni apropiați, s-a simțit pregătit pentru cea mai mare provocare a vieții lui, Chin a mobilizat pe toată lumea. „Nu e loc de nicio greșeală mâine”, a spus. „E așa de greu să nu-ți imaginezi prietenul căzând și murind”, a gândit.

Și-a amplasat echipa astfel încât să nu îi distragă atenția absolut deloc. Opt cameramani i-au surprins, cu răsuflarea tăiată, fiecare mișcare. Ba chiar au avut ordine clare de la șeful lor: nimeni nu strănută, nu șușotește, nu scapă o lentilă, nu dislocă o piatră. Nimeni nu îi spune „Bravo, ce tare ești, ce priză bună”. În pasajele mai dificile au fost amplasate camere fixe.

Frica se simte peste tot în film. Prietena lui este terifiată că n-o să-l mai vadă niciodată, membri ai echipei de filmare de la baza muntelui își pun uneori mâinile la ochi, atât de intense sunt momentele transmise de cameră. Numai lui Alex nu îi este frică. E doar calm și foarte concentrat.

În martie 2016, băiatul a acceptat să facă un RMN ca să înțeleagă cum reacționează creierul său la frică. Examinarea, care apare în documentar, arată că o parte a creierului asociată cu acest sentiment, amigdala cerebrală, nu se activa atunci când îi erau prezentate imagini oribile sau violente. Ca și cum ar fi incapabil de frică. Singura lui teamă pe El Capitan a fost nu că ar putea să moară, ci că ar putea să moară în fața camerei. Veteranii alpinismului subliniază această idee: pentru un practicant de free solo, nu se pune problema dacă o să cadă, ci când. De data asta, spre ușurarea tuturor, Alex n-a căzut.

Când a reușit să se cațere pe scena Oscarurilor, unde a primit statueta pentru cel mai bun film documentar, „Free solo” câștigase deja 11 premii și a fost nominalizat la alte 11 competiții. Premiera a avut loc pe 31 august 2018, în Statele Unite, iar în România urmează să fie difuzat pe National Geographic începând cu 16 martie (cu avanpremiera la Brașov, în deschiderea Alpin Film Festival, în 26 februarie).

După ce vezi chiar și numai trailerul, nu poți să nu te întrebi dacă documentarul „Free solo” nu va împinge și alți alpiniști să încerce cățăratul fără corzi, pe rute dificile. Dacă ne uităm în urmă, înțelegem că oamenii își împing oricum limitele tot mai mult. În 1958, Warren Harding a reușit să cucerească peretele în 45 de zile, cu toate sistemele de asigurare necesare. Acum, Alex Honnold a ajuns pe același vârf, în 3 ore și 56 de minute, doar cu un sac de cretă, dar cu 10 ani de muncă pe aceeași rută.