Sunt mituri și sunt povești stranii ori încântătoare cu și despre pantofi. Există “Galoșii…” lui Andersen care poartă oameni până la Lună și înapoi sau înapoi în Evul Mediu, sunt Panfofii Roșii care au făcut-o pe micuța Karen să danseze în neștire – cu ea, Andersen a fost cam necruțător, că a făcut în așa fel încât să crape sufletul în ea la final de poveste. Sunt, desigur, condurii Cenușăresei, mai sunt pe lume cizmele Motanului Încălțat și, dacă vreți, zecile de perechi de “pantofi preferați”, care poartă prin viață orice femeie din ziua de azi și, în funcție de situația financiară, din toate timpurile.

Despre pantofi și despre un puști e vorba acum. De fapt, despre un puști și pantofii lui. Avea 16 ani când a emigrat din Italia în America. Era fix anul în care în Europa începea Primul Război Mondial. Era un adolescent care, la 9 ani, făcuse singur o pereche de pantofi pentru sora sa, să-i poarte la Prima Împărtășanie. Asta știa să facă, asta făceau toți din familie: era cizmar ca toți ai lui.

Al 11-lea din cei 14 copii ai familiei, Salvatore a plecat la Boston, să i se alăture fratelui său care lucra la o fabrică de încălțăminte. De un singur fel de încălțăminte: bocanci pentru crescătorii de vite. Nu era tocmai visul lui. Doar era puștiul care făcuse, la 9 ani, o pereche de pantofi minunați pentru sora lui! Și-a convins fratele să plece împreună la Los Angeles, unde a deschis un atelier. Mai întâi de reparat, apoi de făcut pantofi la comandă.

Ferragamo folosea tehnici tradiționale pe care le învățase acasă. Pantofi lui nu erau doar extraordinar de frumoși, ci erau și mai confortabili decât orice purtaseră starurile până atunci, dar nu perfecți cum îi dorea el. Drept urmare, s-a înscris la Universitatea California de Sud, ca să învețe acolo despre anatomia piciorului ca să își îmbunătățească tehnică.

Curând, Hollywood-ul i-a devenit client fidel. Curând, devenea “cizmarul vedetelor”. Mai întâi, a făcut pantofi pe care actorii îi purtau în filme. Apoi, pantofi pe care actorii îi purtau doar de la el, oriunde, oricând. Printre clienții lui fideli se numărau Mary Pickford, Joan Crawford, Greta Garbo, Judy Garland, Sophia Loren, Audrey Hepburn și Marilyn Monroe – ca să dăm doar câteva nume.

După 13 ani petrecuţi în America, Salvatore Ferragamo se reîntoarce în Italia în 1927, se stabileşte la Florenţa şi pune bazele companiei care îi va purta numele. Avea comenzi personalizate de la regi, regine, prinți și prințese, dar continuă să lucreze şi pentru vedetele de peste Ocean. Judy Garland şi Marilyn Monroe îi sunt cliente statornice.

Experimentează mult, personalizează şi creează, dar artistul din el nu poate evita falimentul declarat în 1933, imediat după achiziţionarea palatului Spini Ferroni, în centrul oraşului Florenţa. Salvatore Ferragamo nu abandonează. Trece cu greu prin anii celui de-al Doilea Razboi Mondial, dar rămâne pe picioare. Pe la începutul anilor `50, ajunge să-şi extindă afacerea şi să aibă peste 700 de angajaţi. Lucrătorii săi erau numiţi meşteri artizani, iar comenzile atingeau o medie de 300 de perechi de pantofi pe zi.

Palatul Spini Ferroni este centrul administrativ al companiei Salvatore Ferragamo şi sediul muzeului cu acelaşi nume. Muzeul expune copii după toate creaţiile care poartă numele lui Salvatore Ferragamo.

Numele lui Salvatore Ferragamo este legat de crearea pantofilor cu platformă ortopedică din plută naturală. În 1938, creează special pentru Judy Garland o astfel de pereche de pantofi. Sunt faimoșii pantofi pe care îi va purta în filmul „Vrăjitorul din Oz”. Modelul va ramâne în istoria creatorilor de pantofi sub numele de Rainbow, după numele cântecului „Over the Rainbow” interpretat de Judy Garland în acest film.

Salvatore Ferragamo a rămas în istoria marochinăriei nu numai pentru perfecţionismul său, ci şi pentru intuiţia şi capacitatea de adaptare la realitatea economică a secolului său. Este considerat creatorul pantofilor cu talpă de plută. Aceasta a fost considerată una dintre cele mai bune soluţii pentru acoperirea necesităţilor în timpul şi în anii care au urmat celui de-al Doilea Război Mondial.

Când se stinge din viaţă, în 1960, cizmarul sărac născut lângă Neapole, cu studii de anatomie a piciorului şi palat în inima oraşului Florenţa, lăsa în urmă o companie de marochinărie de lux de nivel internaţional şi 6 copii. Soţia preia conducerea companiei pentru următorii 50 de ani. Alături de ea, copiii sunt implicaţi în extinderea mărcii Salvatore Ferragamo care cuprinde, pe lângă pantofi de lux, poşete, accesorii de mătase, ceasuri, parfumuri şi o linie de confecţii ready-to-wear.