Le-ai fredonat de nenumărate ori, pe ele ai dansat, te-ai îndrăgostit, te-ai despărțit, ai râs, ai plâns și ai trăit povești intense, fără să știi că și ele au poveștile lor. A venit vremea să afli și să spui mai departe poveștile cover-urilor celebre despre care nu știai că sunt cover-uri.

1. Nothing compares to you (1990)

Îi spuneam „Cântăreața cheală” nu pentru că ar fi avut vreo legătură cu Eugen Ionescu (alta decât faptul că împart zodia Săgetător), ci pentru era mult mai la îndemână decât numele irlandez: Sinéad Marie Bernadette O’Connor.

Fata cuminte rănită din dragoste care a ajuns celebră cu videoclipul Nothing compares to you nu era chiar o fată cuminte, ci o rebelă căreia îi plăcea la nebunie să creeze probleme și să arunce prea ușor cuvinte grele.

Nici Prince nu a îndrăgit-o prea tare, dar asta nu a împiedicat-o pe Sinéad să facă un cover după piesa lui din 1985. Pentru că da, Nothing compares to you, celebra baladă de dragoste pe care ai suspinat la balul de absolvire, a fost compusă și cântată inițial de Prince, în 1985.

Ei, vezi tu, dragă Prince, nimic nu se compară cu tine, dar, în unele cazuri, există „povestitori” mai potriviți să spună povestea.

2. Waiting for tonight (1999)

Waiting for tonight a fost cel de-al doilea videoclip din cariera lui Jennifer Lopez, care i-a și adus Premiul pentru cel mai bun videoclip dance la MTV Video Music Award. A fost și momentul în care a intrat prima dată în cabina de editare și a învățat cum sunt montate videoclipurile, iar de-atunci e nelipsită din proces.

Perfecționistă din fire și cu o încredere în sine dusă la extrem, Jennifer era convinsă că poate să pună mai bine în valoare melodii ale altor artiști. Așa s-a întâmplat și cu piesa despre care vorbim, compusă și cântată inițial în 1997, de un band mai puțin cunoscut, 3rd Party, format (previzibil!) din trei tipe. Trupa nu a rezistat foarte mult împreună și nici piesa n-a atins celebritatea, așa că Jenny a înhățat-o și a dus-o pe culmi, unde îi e locul. Ba chiar i-a făcut și o variantă în spaniolă la un moment dat. Iar lumea spune că ar fi una dintre cele mai bune piese din cariera ei muzicală.

Oare de-asta spun foștii ei iubiți că JLo face cât trei femei la un loc?

3. Girls just wanna have fun (1983)

E imposibil să nu fi fredonat măcar o dată Girls just wanna have fun. Femei din toată lumea l-au transformat într-un imn al fetelor, fără să știe adevărul din spatele lui. La câtă energie feminină punea în el Cindy Lauper, cui îi mai păsa că piesa îi aparținea, de fapt, unui bărbat?

Da, Girls just wanna have fun a fost compusă de Robert Hazard, în 1979, care a cântat-o, evident, din perspectiva unui bărbat. Treaba asta nu prea i-a plăcut lui Cyndi, o feministă convinsă, care trebuia să-i demonstreze domnului Hazard că și femeile pot să cânte și să se distreze. Și uite așa a apărut, patru ani mai târziu, varianta feminină care i-a adus piesei celebritatea.

Ăsta da hazard, domnule Robert!

4. Easy (1992)

Pui pariu că „Easy like Sunday morning” e opera băieților de la Faith no More, așa-i? Ei bine, nu te grăbi, o să pierzi pariul. E drept că ei au lansat propria variantă a piesei Easy în 1992. Dar, vezi tu, Easy e de fapt un cover și a fost compus de nimeni altul decât Lionel Richie, în 1977, pe vremea când încă mai făcea parte din Commodores.

Say „Easy like… Lionel Richie”!

5. Without you (1994)

Când spui Mariah Carey, spui Without you și când spui Without you, spui Mariah Carey. Sau, nah, spui și Ken Lee, varianta mai mult decât amuzantă a bulgăroaicei virale pe youtube. Dar nu Mariah a fost cea care a creat această minunăție de melodie, despre care însuși Sir Paul McCartney spune că este „the killer song of all times”.

Without you a fost compusă în 1970 de Pete Ham și Tom Evans, doi dintre membrii trupei rock britanice Badfingers. În 1972, a devenit cea mai bună piesă la British Academy’s Ivor Novello Award, iar succesul ei a devenit viral înainte chiar ca noțiunea de viral să existe. A fost cântată în aproape 200 de variante de artiști din toată lumea.

La numai un an de la lansarea în Marea Britanie, americanul Harry Nilsson aude piesa și crede că le aparține celor de la The Beatles. Îi place atât de mult, încât o înregistrează în propria variantă, ajunsă imediat pe locul 1 în topuri din întreaga lume.

Cel mai probabil, așa o aude și Mariah Carey, în copilărie. În 1994, la doar o săptămână după moartea lui Harry Nilson, Mariah Carey lansează varianta pe care o știm prea bine și care ne-a dat adesea sens poveștilor de dragoste. Și care l-a înmuiat până și pe Paul McCartney.

6. Torn (1997)

Dacă n-ai cântat măcar o dată piesa asta la Karaoke, articolul ăsta nu e pentru tine. Sau dacă nu știi cine e Natalie Imbruglia, australianca minionă cu ochi albaștri și nume sexy. În fine, ai voie doar să nu știi cine e adevăratul autor al piesei care a făcut-o celebră, pentru că, dacă ai ști și asta, n-ar mai avea sens să citești mai departe.

Dacă totuși ai ajuns aici, află că piesa a fost scrisă în 1993 de Scott Cutler, Anne Preven și Phil Thornalley, iar prima artistă care a cântat vreodată piesa asta este Lis Sørensen, în daneză!

În 1997, Natalie Imbruglia își lansează albumul de debut, Left of the Middle, în care include și coverul Torn. Varianta ei devine extrem de îndrăgită și de fredonată, iar Natalie e nominalizată la toate premiile posibile. Este cea mai difuzată piesă în 1998 în Statele Unite ale Americii și cea mai difuzată piesă de la radio din istorie, în Australia, locul de baștină al artistei.

7. Knocking on Heaven`s Door (1990)

Knock-Knock! Who’s there? Povestea din spatele piesei Knocking on Heaven`s Door! Fără doar și poate, Guns N` Roses poate să-și asume creditul de a o fi făcut celebră în mințile și în inimile noastre. Plus Slash. Sau Axl, depinde de gusturi.

Piesa are o istorie mai îndelungată, iar compozitorul ei nu era nici el vreun neica-nimeni. Knocking on Heaven`s Door a fost scrisă și cântată de Bob Dylan în 1973, și avea să fie inclusă pe coloana sonoră a westernului Pat Garrett and Billy the Kid, ba chiar a intrat în Top 100 piese western ale tuturor timpurilor.

În 1975, Eric Clapton înregistrează propria variantă, reggae (!), dar nu reușește să o impună publicului, oricât de Clapton ar fi fost el. În 1987, cei de la Guns N` Roses încep să cânte o variantă a piesei în concertele lor live, iar în 1990 înregistrează și varianta pe care o știm astăzi.

În sfârșit, cineva a deschis ușa!

8. Living next door to Alice (1976)

Generații întregi s-au întrebat cine e, dom`le, vecina aia care locuiește lângă trupa Smokie și ce le-a făcut băieților din trupă de au scris o piesă despre ea. Numai că puțini au fost cei care s-au întrebat dacă cei de la Smokie au și cântat prima versiune a piesei. Ei bine, nu! Piesa a fost cântată prima dată în 1972, de New World, o trupă din Australia.

Ce le-a lipsit celor de la New World să facă piesa asta celebră? Doar un vers: „Who the F**k is Alice?”.

Să mai spună cineva că nu e bine să înjuri! Uneori.

9. I love rock `n` roll (1982)

În 1975, Alan Merrill, solistul trupei rock The Arrows, scrie și înregistrează I love rock `n` roll, ca răspuns la piesa celor de la The Rolling Stones, It’s Only Rock ‘n Roll (But I Like It). Melodia nu e cine știe ce, dar băieții sunt invitați în showul de televiziune 45, al lui Muriel Young, unde cântă piesa.

De acolo e preluată de Joan Jett , care înregistrează o versiune proprie împreună cu Steve Jones și Paul Cook de la Six Pistols, în 1979, dar piesa nu iese chiar ce trebuie. Mai încearcă o versiune în 1982, alături de trupa ei, The Blackhearts, cu care dă lovitura: ajunge imediat direct pe locul 1 în Billboard Hot 100, unde rămâne timp de 7 săptămâni.

Se pare că într-adevăr contează cu cine faci echipă atunci când vrei să ai succes. Să mai spun că piesa a câștigat premiu după premiu, inclusiv Discul de Platină?

10. It`s oh so quite (1995)

Pe când se afla în turneu și călătorea dintr-un oraș în altul, Bjork și echipa ei ascultau muzică în autocarul personal. Una dintre piesele cele mai fredonate de-a lungul turneului cu pricina a fost It`s oh so quite.

Nu, nu piesa lui Bjork. Nici măcar varianta ei originală, din 1948, cântată în germană de Horst Winter. Ci versiunea în engleză a americancei Betty Hutton, care a cântat-o pentru prima dată în 1951. Aceasta este varianta care a inspirat-o pe „prințesa islandeză” să creeze propria versiune, ca semn de recunoștință pentru echipa ei și munca depusă în turneu.

Uite așa a luat naștere unul dintre cele mai scumpe bilețele de mulțumire din istorie!

Citește și 20 de piese despre care nu știai că sunt coveruri (II)